Bf 109F-4

Dacă Manfred von Richthofen, faimosul Baron Roșu, ar fi supraviețuit Primului Război Mondial și ar fi activat și în al doilea, impactul său ar fi fost probabil mai degrabă politic și strategic decât unul de pilot de vânătoare activ pe front.

Născut în 1892, Richthofen ar fi avut în jur de 47 de ani la începutul WWII . La această vârstă, un pilot de elită din acea epocă era considerat deja prea bătrân pentru luptele aeriene directe. Probabil ar fi ocupat o funcție de rang înalt în Luftwaffe, posibil chiar în locul lui Hermann Göring. Istoricii speculează că prezența sa ar fi creat o rivalitate majoră cu Hermann Göring, care a fost subordonatul său în WWI. Richthofen era văzut ca un soldat profesionist și calculat, spre deosebire de Göring, a cărui conducere a fost adesea criticată pentru decizii politice și logistice dezastruoase.

Richthofen a fost un tactician genial. Sub comanda sa, Luftwaffe ar fi putut evita erori strategice majore, cum a fost eșecul din Bătălia Angliei, unde tacticile germane au fost rigide. Totodată, deși era legat de triplanul său Fokker Dr.I, Richthofen era un adept al inovației tehnologice, ceea ce ar fi putut grăbi dezvoltarea avioanelor cu reacție germane.
În WWI, el a fost cel mai de temut pilot, cu 80 de victorii confirmate. Naziștii l-ar fi folosit cu siguranță ca pe un simbol suprem al „eroului german”. Totuși, Richthofen era un aristocrat prusac cu un cod de onoare strict; este incert dacă ar fi acceptat ideologia extremistă sau dacă ar fi intrat în conflict cu regimul, așa cum au făcut alți ofițeri de carieră.
În mod evident ar fi fost o inspirație pentru ași: generația de ași din WWII (precum Erich Hartmann) l-ar fi avut pe Richthofen ca mentor direct, ceea ce ar fi ridicat moralul forțelor aeriene germane la cote fără precedent.
Deși neobișnuit, au existat piloți ca Theo Osterkamp care au obținut victorii în ambele războaie mondiale. În momentele disperate ale Germaniei de la finalul războiului, este posibil ca Baronul să fi urcat într-un Messerschmitt Bf 109 sau un Me 262 pentru o ultimă misiune, transformând-o într-un eveniment istoric legendar, indiferent de rezultat.

Manfred Meyer a fost un autor și ilustrator pentru multe publicatii avand ca subiect aviația germană din WWII și post-WWII (Die Flugzeuge der DDR, etc) din anii 90 

Profilul ”4 roșu” desenat de el pentru  FLUGZEUG Profile Nr. 28 Messerschmitt Bf 109F a lui Manfred Griehl, se spune în publicatia respectiva că ar reprezenta un avion care a zburat în Sicilia 1943

Susținătorii ideii conform căreia profilul reprezintă un avion real spun că acesta a fost vopsit în primer red oxid în graba evacuării Siciliei în 43. Alții spun că de fapt avionul a fost destinat testelor în cadrul Erprobungshilfe - centre de testare și evaluare ale Luftwaffe, de unde și culoarea roșie.

Trebuie spus că nu sunt cunoscute dovezi în sprijinul acestor afirmații (cel puțin eu n-am găsit)

 Profilul ”4 roșu” un Bf 109F-4 vopsit în roșu și situat de desenator în Sicilia 1943, a născut ceva controverse datorită schemei de vopsire neobișnuite. Fanii au susținut această schemă de vopsire cu explicația că în graba evacuării Siciliei avionul ar fi fost vopsit doar cu grundul ”red oxide” și de acolo culoarea roșie. Detractorii susțin că e doar o greșeală de interpretare a imaginilor alb/negru.

Personal nu-i cred nici pe unii, nici pe ceilalți pentru că nu se bazează pe nici un fel de dovadă decât povești nemuritoare. Nu cred în interpretarea pozelor b/w, nu e cam și cum ar exista interpretări corecte și interpretări incorecte. Deși sunt unii care au făcut o pseudo-știință din asta. O să cred când am să le arăt o nuanță de gri fără nici un context și îmi vor răspunde corect ce culoare îi corespunde. Adică niciodată.

Cât despre ceilalți, nu cred nici varianta cu grundul. În primul rând, din ce-am mai citit, germanii au folosit grund roșu la avioane doar rar și pe alocuri (spre deosebire de vehicule unde era principala variantă de grunduire). Principalul grund utilizat la avioane a fost "Zinkchromat-Grund" , asta până spre sfârșitul războiului când din cauza penuriei au utilizat grunduri mai slabe si mai ieftine bazate pe rășini alchidice sau nitrocelulozice și oxid de fier. 1943 e destul de departe de sfârșitul războiului. N-au avut timp să vopsească extradosul, dar au vopsit intradosul și toate marcajele alea? Nu cred.

Ideea că acest avion a fost vopsit in grund rosu pentru că făcea parte dintre aparatele folosite de nemți în centrele de testare a aviației mi se pare de asemenea greu de crezut, pentru că de obicei prototipurile si avioanele testate în aceste centre nu purtau marcajele unităților ci doar coduri de identificare și alte marcaje necesare testărilor.

Prin urmare cred că acuratețea istorică a profilului este zero. Chiar dacă e desenat de Manfred Meyer. Chiar dacă au existat în vechime kituri care au promovat varianta roșie a unui 109, dar probabil mai mult ca o reîntoarcere fantezistă a unui Red Baron dacă ar fi apucat WWII.

Dar asta nu înseamnă nimic. Modelismul este cu mult mai mult decât acuratețe istorică. Un 109 roșu e o gură de ozon printre sutele de scheme bazate pe rlm-urile tradiționale. Modelistic vorbind.

În altă ordine de idei, există și 109 roșii.  A fost ceva prototip și chiar ceva versiuni ulterioare utilizate la mitinguri aviatice și demonstrații prin Elveția și SUA. Dar niciunul utilizat în luptă în culoarea asta (nu mai suntem în WWI cand își vopseau ăia avioanele în orice culoare turbată le trecea prin cap).

Indiferent ce kit Eduard 1/48 alegi, plasticul este fix același în toate trei cutiile , cu diferența că fiecare cutie conține alte înmatriculări (decaluri), iar kitul profipack 82114 (PP) conține în plus față de kiturile weekend edition (WE) - 84188 și 84146, măști și fotodecupaje (și un număr mai mare de înmatriculări).

Am optat pentru un grund alb pentru că am decis să fac un pre-shading pentru liniile de nituri si liniile de panou

Pentru nuanța de roșu am folosit un amestec de Red Oxid de la Mission Models cu Scarlet Red de la Atom. Aproximativ 50/50. N-am găsit nici un producător care să mă mulțumească în privința nuanței primerului german pe baza de oxid de fier. Majoritatea îl fac prea maroniu, iar ceilalti prea roșu. Preshading-ul este unul discret. Contrastul e mai mare dacă suprafața e lucioasă.

Au fost necesare 3 straturi de vopsea roșie diluata si amestecată cu Transparator, diferența între straturi se vede mai jos

Nu am folosit decaluri pentru marcajele avionului. Totul a fost făcut cu măști confecționate de mine și apoi suflat cu vopsea